Casa De Pe Granita1

Vineri, 30 octombrie 2015, cu incepere de la ora 18:00, la Teatrul Municipal Baia Mare va avea loc premiera spectacolului “Casa de pe granita”, prima din noua stagiune. Spectacolul de Slawomir Mrozek este pus ain scena in regia lui Marcel Ţop, regizorul care a montat pe scena Teatrului Municipal, in urma cu cateva stagiuni, spectacolul "Butoiul cu praf si pulbere", de mare succes la public.

Synopsis “CASA DE PE GRANIȚĂ”, de Slawomir Mrozek

Prin mijlocul casei e trasată granița care desparte două lumi. Poate fi una a realului și una a invizibilului. E dificil să o respecți, iar trecerea de partea cealaltă poate fi fatală. Fiecare mișcare a personajelor e urmărită cu atenție. Nu mai există pic de intimitate, iar sacrul se lasă pierdut în necunoscut. De undeva de departe, firele lui atrag personajele imperceptibil. E vremea pentru viață, dar pârghiile libertății au fost suspendate. “Casa de pe graniță” însumează un loc al antagonismelor, al conflictelor interioare, al subtilităților formale.       Un exercițiu al imaginarului concentraționar prins în ”chingile” realului, în care diplomați, vameși sunt “funcționari” ai Istoriei care contabilizează viețile oamenilor. A trăi devine o corvoadă, iar libertatea e o năzuință ce cu greu poate fi atinsă. Istoria își are mecanismele ei de subjugare și alienare. Un loc al paradoxurilor măcinate de delirul istoric. La masa Istoriei totul e contabilizat. Chiar și sarmalele. Chiar și paharul de pălincă.

                                             

Biografie SLAWOMIR   MROZEK

 

Slawomir Mrozek s-a născut la 29 iunie 1930 la Borzecin, în sudul Poloniei. A absolvit Academia de Arte Frumoase din Cracovia. Cele mai importante piese de teatru din creația sa sunt: ”Poliția” (1958), ”Calvarul lui Piotr Ohey” (1959), ”Curcanul” (1960), ”În largul mării” (1961), ”Strip-tease” (1961), ”Tango” (1964), ”Croitorul” (1964), ”Casa de pe graniță” (1967), ”Emigranții” (1974), ”Pe jos” (1980), ”Alfa” (1982), “Portretul” (1985), ”Dragoste în Crimeea” (1994).

Slawomir Mrozek este unul dintre reprezentanții teatrului deriziunii,  supranumit ”un Eugene Ionesco al Poloniei”. În teatrul său, comicul și absurdul se întrepătrund într-un melanj grotesc, pornind de la ironia fină până la burlescul manifest. Cauzele neliniștilor personajelor sunt dilatate, nonconformismul acestora configurând o notă specifică. Miturile sunt pulverizate, iar rațiunile etice, sociale si istorice sunt caricate îndelung. Retras în ultimii ani ai vieții în Franța, moare la Nisa pe 15 august 2013.